Omul de azi — zombi în faţa ecranului

           
          V-aţi întrebat vreodată câţi oameni vedeţi pe stradă în fiecare zi? Dar oameni vii care simt? V-aţi uitat vreodată la feţele lor, trăirile întipărite pe acestea? Eu, cu regret, am încetat să desluşesc feţele oamenilor, de parcă toţi şi-au pus măşti identice: aceleaşi riduri, aceleaşi priviri reci, aceleaşi mişcări, de mă întreb uneori dacă mai sunt vii sau nu. Aceste creaturi se grăbesc să-şi care trupul în faţa «aparatului magic», cel care le permite să evadeze din realitate, oferindu-le o altă lume, o lume care, încetul cu încetul, se transformă dintr-o realitate virtuală în una pe cât se poate de adevărată. Aceşti oameni încetează să vadă ceea ce-i înconjoară, alergând hipnotizaţi la computerul de acasă, de la şcoală, de la serviciu, de la cafenea, ignorând părinţi, copii, prieteni.
          Cei mai afectaţi cred că sunt, totuşi, adolescenţii, pentru că sunt exact în perioada când se dezvoltă, când pot fi uşor influenţaţi de orice schimbare a mediului. La această vârstă, şansele şi riscurile plămădirii unui viitor prosper sau dezastruos sunt egale. Acum, fiind în formare, pentru ei există atât şansa de a deveni personalităţi, cât şi riscul de a se transforma în nişte marionete ale noilor tehnologii, şi asta pentru că adolescenţii de azi sunt tot mai mult direcţionaţi de computere, care le dictează normele de conduită în diverse situaţii şi-i «pregătesc» pentru viaţa de adult, dictată iarăşi de computere. Oamenii au încetat să judece, permiţând unui ecran s-o facă în locul lor.

          Incapacitatea aceasta de a gândi a transformat omul contemporan într-un zombi cu o singură nevoie – cea de a sta holbat în faţa computerului 24 de ore din 24. Reţelele de socializare, la rândul lor, îşi fac bine munca, luând decizii în locul oamenilor, care se lasă influenţaţi de comentariile unor persoane pe care nici nu le cunosc şi puţin probabil că le vor întâlni vreodată. Şi aşa cum internetul nu ştie ce e cenzura, de la o vârstă destul de fragedă, copiii noştri au acces la tot ceea de ce părinţii încearcă să-i protejeze: informaţii despre sex, alcool, droguri, precum şi diverse posibilităţi de procurare a acestora. Vrem o generaţie sănătoasă, dar ne dedicăm timpul doar unor tehnologii care ne joacă pe degete, uitând totalmente de persoanele dragi, care necesită sfatul şi suportul nostru, holbându-ne iarăşi, în aşteptarea unui nou comentariu, pe ecranul neînsufleţit al computerului.